Totul de la fluturaşi…

De fiecare dată când treci prin centrul oraşului se întâmplă să fie o domnişoară sau un domnişor care să te întâmpine cu un dicurs mai mult sau mai puţin pregătit şi care te îndeamnă să vizitezi vreun loc (nu locaţie!) în care sunt comercializate produse cosmetice, încălţăminte sau îmbrăcăminte, ochelari de vedere, să-ţi prelungeşti abonamentul de telefonie mobilă, îţi amintesc de ultimul număr al revistei X sau te îmbie să împarţi materiale informative în diverse complexe comerciale.

Discursul lor persuasiv te opreşte din drum, chiar şi atunci când nu ai niciun chef de taclale, darmite de ascultat nişte vorbe de convingere slab argumentate. Nu ar fi nicio problemă dacă ai fi lăsat în pace atunci când ai dat din cap că nu eşti interesat.

Partea sâcâitoare apare în momentul în care tânărul ţi se bagă în cale şi insistă să-l asculţi. Ce faci? Îl priveşti şi-i spui politicos că nu eşti persoana potrivită pe care să o abordeze, dar el nu pare a înţelege. Fie a avut o zi teribil de proastă, de insistă atât, fie e nou în branşă.

Spui pas şi treci mai departe… În spatele tău auzi un „Boule…“ îngânat printre dinţi. Te opreşti şi-l priveşti. Pune capul în pământ şi se depărtează repede. Totul de la nişte fluturaşi…