Cu pixul şi foaia de hârtie

Studenţii care au examene şi merg la sala de lectură să se pregătească, trebuie să treacă peste mai multe obstacole până să ajungă să studieze efectiv în spaţiul destinat lecturii, la Biblioteca Universitară Eugen Todoran.

Tinerii trebuie să renunţe la orice bagaj, că e vorba despre poşete, în cazul domnişoarelor, plase sau rucsacuri, şi să meargă să ocupe un loc cu… o foaie de hârtie şi un pix. Dacă vrea cineva să vină cu o carte a lui, de acasă, să-şi ia gândul!

Locurile din sălile cu acces liber la rafturi sunt păzite la intrare mai ceva ca o bancă. Nici cu mâncare nu are voie nimeni să intre. De apă să nu pomenim. Te deshidratezi, coboară la barul UVT şi hidratează-te! Dar ai grijă să goleşti sticla, că nu poţi să-ţi reocupi locul din sala de studiu dacă vrei s-o iei cu tine.

Doamna de la intrare motivează că studenţii (şi celelalte persoane care studiază acolo) nu sunt lăsaţi să intre cu bagajul pentru că pot fi furate cărţi de pe rafturi. Atunci cum se explică dispozitivul de detectare a furtului instalat la intrarea în bibliotecă, prin care trebuie să treacă cei care intră acolo?

Dacă mâncare în sala de lectură produce zgomot prin foşnetele scoase, înghiţirea câtorva guri de apă produce…?