Protecţia consumatorului?

Consumatorii timişeni care au o plângere de făcut la Oficiul pentru Protecţia consumatorului (OPC), trebuie fie să aibă o răbdare de apostol, fie să o maşină la dispoziţie cu care să se desplaseze la sediul instituţie unde să-şi înregistreze reclamaţia.

Dacă partea a doua e mai realizabilă, deşi te cam usucă la buzunar (consumi combustibil, plus uzura maşinii, rişti o tamponare ş.a.m.d.), partea cu răbdarea e la felul de a fi al fiecăruia dintre noi.

Din mai multe numere de telefon pe care le-am decoperit pe net, am încercat să sun pentru a-mi spune păsul vizavi de un lucru care m-a nemulţumit ca şi client. Formez primul număr. Sună. Sună… Sună iar. Nimic. Sună în continuare de vreo şapte-opt ori. Nimic.

Îmi îndrept privirea spre al doilea număr. Îl formez. Sună. Nimic. Alt ţârr. Alt nimic. Privesc ceasul. Oare oamenii sunt în pauza de masă?... La urma urmei, au şi ei dreptul să mănânce. Ce dacă aş fi putu cumpăra mâncare infestată, iar ora petrecută de ei la masă ar fi putu fi contaminaţi sute de oameni?

Telefonul sunase deja fără număr. Nu face nimic. Peste o oră, povestea se repetă. Între timp, am mai făcut rost de un număr. Făr’ de noroc, însă. Moment în care te gândeşti cum ar fi să faci o reclamaţie la OPC că OPC nu preia reclamaţiile.