Slalom pe trotuar

Te fereşti de primul din instinct, fără să te gândeşte că-l poţi călca sau că îţi poţi crea probleme gândindu-te prea mult la asta.

La al doilea strâmbi puţin din nas şi mergi mai departe. Al treilea îţi trezeşte deja interesul. Ceva nu e tomai în regulă. Ridici privirea de pe trotuar şi-ţi vezi de drum. Dar peste tot, trebuie să-i fereşti. Te întrebi de ce.

Îi vezi la tot pasul şi nu reuşeşti să-şi imaginezi motivul pentru care au ajuns acolo. Sari peste aspectul legat de lipsa de civilizaţie şi de bun simţ. Îţi spui că există posibilitatea ca batista de hârtie sau de bumbac să fi fost uitată acasă, în fundul vreunui rucsac sau în adâncul buzunarului din interiorul hainei.

Drumul de acasă la serviciu pare nesfârşit. Benjamin Raich, câştigătorul de anul acesta al etapei de cupă mondială de schi alpin de la Adelbaden din Austria, ar fi invidios pe timişorenii care fac zilnic slalom uriaş pe trotuar, între diferite destinaţii din oraş, el neavând posibilitatea unui asemenea antrenament perpetuu.

Surplusul de salivă şi de reziduri nazale ale unora (după cum arată străzile, destul de mulţi) îi ţin zilnic în stare de mare concentrare pe timişoreni. Slalom pe trotuar…

Jogging pe scaun

La o oră la care mulţi dintre timişoreni îşi fac somnul de frumuseţe, unii sunt în slujba cetăţeanului şi fac tot posibilul să-l ajute pe acesta să ajungă la destinaţie în cel mai scurt timp posibil.

Nu este vorba despre taximetrişti, ci despre conducătorii mijloacelor de transport în comun. Mai precis, de unul dintre şoferii care circulă cu firobuzul numărul 11. Zilele trecute, în intervalul Inspectoratul de Poliţie Timiş şi Piaţa Badea Cârţan, şoferul cu pricina şi-a verificat valeităţile de pilot de curse.

Schimbări de viteze, călători aruncaţi de colo-colo, frâne la semafor şi atingerea unui timp record de câteva zeci de secunde între cele două staţii. „Am transpirat de parcă aş fi făcut jogging până aici“, a spus una dintre călătoare. „Am făcut mai multă mişcare stând pe scaun un minut decât aş fi făcut la o şedinţă în sala de fitnes“, a replicat alta.

Ironice, vorbele celor două doamne au trecut pe lângă urechile şoferului. Mijlocul de transport a demarat în viteză cu puţinii călători şi cu întreg bulevardul gol în faţă.
La ora la care mulţi dintre timişoreni îşi beau cafeaua de dimineaţă, adrenalina unei călătorii cu firobuzul pulsa în câţiva călători nu tocmai grăbiţi.

Povestea e mereu aceeaşi...

Ca la pâine, în vremurile trecute, timişorenii stau lună de lună la o coadă infernală ca să-şi achite kilovaţii consumaţi.

Că nu sunt decât două casiere, iar una are altceva de lucru şi zeci de oameni se împing numai la un ghişeu, asta-i veche povestea.

Că se agită tanti casieriţa şi-ţi spune că poţi veni şi sâmbătă, ce stai la coadă ca prostu’ să o ţii din treburi, nu vezi ce rând e, iar sâmbătă când mergi te ia la rost că nu ai şi tu weekend, trebuie să-ţi plăteşti factura taman astăzi când voia să aibă şi ea o zi linitită, şi asta e de când lumea şi madamele casieriţe de la enel.

Povestea e alta: coadă, ora 16, lume obosită, tantiile fără chef. O angajată a enel vrea să intre în încăperea pe a cărei uşă scrie Informaţii cu publicul. O doamnă din rând vrea să-i adreseze o întrebare.

La vederea acesteia (nu a întrebării!), angajata fuge după uşă, împingând-o puternic şi prinzându-i doamnei poşeta şi haina în uşă! Şi ţine de uşă, şi doamna uită de întrebare, vrea acum doar să scape fără pagube. Şi împinge de uşă deşi doamna îi repetă mereu că i-a prins poşeta şi haina. Şi strânge uşa cu toate că femeia, la capătul răbdării, nu mai vrea decât să plece.

„Sparg geamul de nu-mi dai drumul la haine!“, ameninţă femeia, într-un final. Cu o mişcare demnă de filmele lui Superman, uşa se deschide şi se închide, iar poşeta şi hainele sunt eliberate.

Oamenii privesc stupefiaţi. „De ce n-ai spart geamul, doamnă?“, întreabă o tânără rămasă fără curent.

Chiar aşa, de ce?

Călător la capătul frigului...

Vremea mai moale ce s-a lăsat peste Timişoara în ultimele zile va fi înlocuită, după cum ne anunţă meteorologii, cu vreme iar rece. Nimic nou. Dar tocmai asta e problema.

Călătorii din tramvaiele timişorene suportă două feluri de frig: pe cel (de dimineaţa) din staţie, gerul care îi face să-şi dorească o maşină personală şi cel din mijloacele de transport, îmbâcsit de zeci de mirosuri, plin de zgomote şi cu iz de aurolac, dar şi cu obişnuitele controale fulger. Iar când cel care cere biletul sau abonamentul la control este întrebat de situaţia din tramvai, de frigul care răpune orice urmă de binedispunere pentru ziua ce urmează, răspunsul, pe lângă dramul imens de nepăsare, iritare şi nervi, conţine şi o părticică de umor involuntar, frate cu sarcasmul:

„Eu controlez biletele, dacă mă ocupam de încălzire, aveam altă meserie“. Fochist, îi stă pe limbă călătorului spre capătul frigului, spre capătul liniei şi spre capătul răbdării. Colac peste pupăză, pentru a încinge puţin atmosfera şi a bate fierul pe nervii întinşi la maxim, un aurolac cu punga la gură cere nu de mâncare, nici de un ceai cald, ci de o… pungă.
De lapte, ce-i drept!

Atitudine vs. tupeu

Elevii de azi sunt tot mai insistenţi şi nerăbdători când vine vorba despre statul la coadă ca să obţină un abonament, că e vorba de abonament RATT sau de la Autotim. Zilele trecute, pe când timişorenii care lucrează în afara oraşului stăteau la rând la ghişeul din autogară pentru a-şi lua abonamente pentru luna în curs, un grup de tineri apare de nicăieri şi se proţăpeşte pe undeva prin rând, cât mai aproape de ghişeul care le-ar fi dat izbăvirea.
Un bărbat plictisit de cele 40 de minute de aşteptare, îi ia la rost pe tineri. Ce se bagă ei la rând, unde să grăbesc aşa, capătul cozii e undeva, departe, la urmă şi aşa mai departe. Elevii, de liceu, îşi dau abonamentele unuia singur, iar restul se grăbeşte la coadă, la o ţigară. „Hai, bă, să mergem, să nu mai strige toţi la noi“, spune unul. Toţi pleacă, mai puţin elevul cu abonamentele.
Mai iau atitudine o doamnă, o domnişoară şi un alt domn la elevul care a rămas cu tupeu la locul lui. Apostrofările curg gârlă, obrajii elevului roşesc, cele 14 abonamente sunt făcute, iar oamenii tot la coadă rămân. Dintre Atitudinea celor din jur, fără insistenţă şi Tupeul elevului, persistent, a câştigat…

Elevii de azi sunt tot mai insistenţi…

În căutarea căldurii…

Vremea rece din ultimele zile şi timişorenii care stau în staţiile RATT aşteptând autobuzele nu par a-i convinge pe şoferii acestora să apară la timp, după cum este afişat pe orarul din fiecare staţie.
Cele mai bune exemple în acest sens sunt autobuzele care circulă pe linia 40 şi cele care transportă timişorenii pe linia 17. Dacă în primul caz autobuzele opresc după Poşta Mare şi nu sunt zărite de călători, în cel de-al doilea caz, autobuzele care ajung la capăt de linie (Calea Aradului) opresc în staţia de coborâre şi nu mai merg câţiva metri, să oprească în staţia de îmbarcare, ca să urce oamenii ce fac faţă cu stoicism frigului de afară.
Pe lângă faptul că unele nu vin la timp, cele care ajung cu câteva minute mai devreme, nu deschid uşile călătorilor îngheţaţi. Şoferul pleacă din staţie exact la minutul de plecare scris pe orar. Cu câteva secunde înainte deschide şi uşile autobuzului. Aşa se face că minute bune cel care aşteaptă autobuzul, ca ultim refugiu în faţa temperaturii scăzute, trebuie să mai… aştepte. Unii vociferează, motivând că frigul de afară este de nesuportat. Alţii tac şi rabdă. Cei mulţi. Şoferul scoate litera regulamentului şi spune că el pleacă la timp. Restul nu-l interesează.

Două piese de ascultat dimineaţa

(N.O.H.A. Tu Cafe)
Cuando tomes tu café toma tu café con caña que
(Sólo la caña da el aroma)
Cuando tomes tu café toma tu café con caña
(Sólo la caña da el aroma con azúcar y con caña)

Cuando tomes tu café toma tu café en España y
(No te lo tomes sin la caña)
Cuando tomes tu café toma tu café en España
(Toma esta caña en España y con caña)

Cuando tomes tu café toma tu café con caña que
(Sólo la caña da el aroma)
Cuando tomes tu café toma tu café con caña
(Sólo la caña da el aroma con azúcar y con caña)

Cuando tomes tu café toma tu café en España y
(No te lo tomes sin la caña)
Cuando tomes tu café toma tu café en España
(Toma esta caña en España y con caña)

Cuando tomes tu café toma tu café con caña
Cuando tomes tu café toma tu café con caña
Cuando tomes tu café toma tu café con caña
(Tomate en tu toalla en la playa y con caña)

Cuando tomes tu café toma tu café con caña que
(Sólo la caña da el aroma)
Cuando tomes tu café toma tu café con caña
(Sólo la caña da el aroma con azúcar y con caña)

Cuando tomes tu café toma tu café en España y
(No te lo tomes sin la caña)
Cuando tomes tu café toma tu café en España
(Toma esta caña en España y con caña)

Cuando tomes tu café toma tu café con caña que
(Sólo la caña da el aroma)
[ N.O.H.A. - Tu Cafe lyrics and video only on http://lyrics.notme.org ]
Cuando tomes tu café toma tu café con caña
(Sólo la caña da el aroma con azúcar y con caña)

Cuando tomes tu café toma tu café en España y
(No te lo tomes sin la caña)
Cuando tomes tu café toma tu café en España
(Toma… y hasta caña en España y con caña)

Cuando tomes tu café toma tu café en la playa y
(No te lo tomes sin la caña)
Cuando tomes tu café toma tu café en la playa
(Toma… y hasta caña en España y con caña)

No te lo tomes sin la caña
Sólo la caña da el aroma con azúcar y con caña


When I wake up, (when I wake up),
Well I know I'm gonna be
I'm gonna be the man who wakes up next to you, (Yeah I know)
When I go out, (when I go out, )
Well I know I'm gonna be
I'm gonna be the man who goes along with you, (who?)
If I get drunk, (If I get drunk, ) well I know I'm gonna be
I'm gonna be the man who gets drunk next to you, (yeah) Yes!
And if I haver, (when I hav... What does haver mean, ) yeah I know I'm gonna be I'm gonna be the man who's havering to you, (It's on 'ere)

But I would walk 500 miles
And I would walk 500 more
Just to be the man who walked a thousand miles
To fall down at your door

When I'm working, (when I'm working, )
Yes I know I'm gonna be I'm gonna be the man who's working hard for you, (shake a ka)
And when the money, (and when the money, )
Comes in for the work I do
I'll pass almost every penny on to you
When I come home (when I come),
I know I'm gonna be I'm gonna be the man who comes back home to you
And when I grow old, (when I grow old, well I know I'm gonna be I'm gonna be the man who's growing old with you

(Now! )
But I would walk 500 miles
And I would walk 500 more
Just to be the man who walked a thousand miles,
To fall down at your door

Da da lat da (Da da lat da)
Da da lat da (Da da lat da)
... etc. x2

(The Proclaimers - I'm gonna be (50 miles) )

When I'm lonely, well I know I'm gonna be
I'm gonna be the man who's lonely without you
When I'm dreaming, well I know I'm gonna dream
I'm gonna dream about the time when I'm with you
When I go out (when I go out), well I know I'm gonna be
I'm gonna be the man who goes along with you
And when I come home, (when I come home, )
Yeah I know I'm gonna be I'm gonna be the man who comes back home with you
I'm gonna be the man who's coming home with you

But I would walk 500 miles
And I would walk 500 more
Just to be the man who walked a thousand miles
To fall down at your door

Da da lat da (Da da lat da)
Da da lat da (Da da lat da)
...... x5

Da da lat da (Bobby Davro)
Da da lat da (Bobby Davro)
... ...

And I would walk 500 miles
And I would walk 500 more
Just to be the man who walked a thousand miles
To fall down at your door