Rombul...

Tineretul timişorean exultă: Trăiască berea! Sfânta invenţie a zilelor de vară! Preamărita băutură singură răcoritoare! Şi lista urărilor de bine şi de preamărire cum numai pe vremea Tovarăşului şi Tovarăşului aduse poate continua până la umplerea spaţiului destinat articolului. Tineretul din ziua de azi, nu cel cuminte care se adună în Piaţa Unirii şi-şi bea mai în linişte, mai în râsete berea, preferă băutura care, probabil, l-ar face invidios pe Bachus că nu exista pe vremea grecilor antici (deşi umblă zvonul că Decebal şi înaintaşii lui se afişau înaintea armatei şi-i întreba: cine a băut azi, un pas înainte. Bun. Voi mergeti la luptă. Restul haideţi să ne îmbătăm). Lăsând gluma la o parte, deunăzi, la semaforul de pe Popa Şapcă, la liniile de tramvai, o maşină opreşte, iar din ea, un tânăr deschide uşa din faţă şi lasă o doză de bere jos, în mijlocul străzii. Într-un microbuz din spate, şoferul priveşte înciudat: „Tinerii ăştia…“ Urmează o a doua doză. Apoi a treia. Vine şi a patra. Aşezate în romb, dozele goale păreau nişte popice numai bune de lovit. Şoferul microbuzului claxonează şi semnalizează cu farurile. Nimic. Scoate capul pe fereastră şi strigă la tinerii cu pricina. Deodată, din maşină roşie se aude un soi de muzică îmbinată cu chiuituri de adolecenţi băuţi. Şoferul: „Să vă stea în gât următoarele doze. Cu bere cu tot!“