Cum conflictul dintre prefectul de Timiş şi o familie de romi este încă de actualitate, o întâmplare din acelaşi peisaj a atras atenţia câtorva trecători timişoreni. O doamnă învăţătoare, trecută de 50 de ani, se întorcea spre casă, de la Inspectoratul Şcolar Judeţean. Ajunsă aproape de liniile de tramvai dinspre bd. C.D. Loga, aproape de capătul străzii, un copil de vreo şase-şapte ani, de etnie romă, se opreşte în faţa învăţătoarei, pe trotuar şi îi spune că n-o lasă să treacă. Mama lui, la câţiva paşi mai încolo, povestea cu o altă mămică ce-şi alăpta copilul.
Învăţătoarea zâmbeşte şi-i spune puştanului că drumul e al tuturor, nu doar al lui. „Uite, spune ea cu un ton puţin dojenitor, casa asta e a ta. Acolo poţi să mă opreşti să intru. Dar aici e stradă şi poate trece oricine“.
Copilul, cu braţele desfăcute, precum un Hristos răstignit în aer, se opunea cererii femeii de a trece. „Nu, asta e strada mea. Tata aşa mi-a spus, că toată strada e a mea“. Învăţătoarea, nemaisuportând situaţia, i-a spus copilului că-l dă ea la o parte dacă nu pleacă singur. Acesta, văzând că nu-i de glumă, s-a supus. Dar nu înainte să intervină piranda şi să-l ia de acolo, certându-l (?) (sperăm, pentru că cine ştie ce i-a spus, remarci pentru care mi-e ciudă că nu ştiu limba căldărarilor) pe ţigăneşte.
Doi tineri, opriţi la chioşcul de ziare de la capătul străzii priveau întreaga scenă. Copilul a observat şi i-a apostrofat: „Ce vă uitaţi… că e strada mea!“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu