Duhdulii...

Problema nu e nouă. A mai fost expusă şi cu alte ocazii: este vorba despre dolofani. Care dolofani? Dolafanii timişoreni. Durdulii care nici nu pot prea bine să alerge când sunt urmăriţi de mâinile curioase. Alergatul este, pentru ei, un concept science-fiction. Din când în când mai încearcă să zboare. De cele mai multe ori nu se întâmplă nimic. Câteva zvâcniri şi un metru de aer furat. Mâinile curioase îi urmăresc peste tot. Grăsuţii se bazează pe număr. Sunt mulţi şi-şi spun: să nu mă aleagă pe mine, uite la văru' ce bine arată, cum sclipeşte la soare! Mâinile curioase nu au timp de gândit. Se mişcă repede şi fără ezitări.

Îşi fac veacul pe Corso-ul timişorean. Stau mereu acolo şi sunt la mila trecătorilor. Slavă Domnului că sunt mulţi. O bucată de pâine de aici, o firimitură de acolo, mai o privire caldă aruncată unei domnişoare frumoase, şi micul dejun, prânzul şi cina sunt luate perpetuu. Dolofanii se plimbă agale printre timişoreni şi atrag privirile lor, câteodată, atunci când văd că nu prea mai sunt băgaţi în seamă. Nicio problemă, trecătorii nu rămân datori: mâinile autoritare scot aparatul foto şi clic! una, două, trei poze, poate chiar şi un filmuleţ. Apoi trec la atac, pun mâinile curioase să se joace, să obosească... deh! trebuie să-şi facă somnul de după-amiază cât mai lung şi mai profund! Şi dolofanii cad iar în capcana gurmanderiei!

Toate acestea se întâmplă prin Piaţa Victoriei timişorene, prin faţa Catedralei... Porumbei, copilaşi curioşi, părinţi autoritari. După Catedrală situaţia se schimbă. Durdulii lipsesc. Lipsesc şi mâinile curioase. În schimb apar ciorile. Negre şi gâinăţoase, ciorile reuşesc să-i ţină pe timişoreni departe de parcul din spatele Catedralei Mitropolitane. Şi fac asta în cel mai simplu mod cu putinţă: se suie sus, sus, pe crengile cele mai aproape spre cer şi se pun pe... norocit. Trecători, pământ, copaci, bănci, trecători, alte păsări de pe crengile de mai jos, cărări, felinare, trecători etc. etc. etc. Atunci, timişorenii îşi îndreaptă privirile spre Corso. Acolo dau de zboruri plăcute, imagini pentru bliţuri şi ocupaţie pentru mâinile curioase.

Porumbeii din Piaţa Operei sun obeji! Copiii (cei mai mici au un an sau doi) îi prind şi-i trag de pene până nu mai rămâne decât ciocul din ei! Părinţii privesc spectacolul şi zâmbesc, încântaţi de isprava odraslelor. Turiştii fac poze. Ciorile - găinaţ.
Duhdulii mai zboară din când în când... când nimeni nu le dă de mâncare. Curând, duhdulii vor deveni păsări de curte...