Vremea mai moale ce s-a lăsat peste Timişoara în ultimele zile va fi înlocuită, după cum ne anunţă meteorologii, cu vreme iar rece. Nimic nou. Dar tocmai asta e problema.
Călătorii din tramvaiele timişorene suportă două feluri de frig: pe cel (de dimineaţa) din staţie, gerul care îi face să-şi dorească o maşină personală şi cel din mijloacele de transport, îmbâcsit de zeci de mirosuri, plin de zgomote şi cu iz de aurolac, dar şi cu obişnuitele controale fulger. Iar când cel care cere biletul sau abonamentul la control este întrebat de situaţia din tramvai, de frigul care răpune orice urmă de binedispunere pentru ziua ce urmează, răspunsul, pe lângă dramul imens de nepăsare, iritare şi nervi, conţine şi o părticică de umor involuntar, frate cu sarcasmul:
„Eu controlez biletele, dacă mă ocupam de încălzire, aveam altă meserie“. Fochist, îi stă pe limbă călătorului spre capătul frigului, spre capătul liniei şi spre capătul răbdării. Colac peste pupăză, pentru a încinge puţin atmosfera şi a bate fierul pe nervii întinşi la maxim, un aurolac cu punga la gură cere nu de mâncare, nici de un ceai cald, ci de o… pungă.
De lapte, ce-i drept!
„Dacia, dragostea mea”. Istorie prin parbriz
Acum 8 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu