Cuvintele sunt totul. Fără ele n-am fi. Simplu, nu? Lumii îi place să înoate în cuvinte. Iar nimeni, pe lumea asta, nu se pricepe mai bine decât prietenii. Cuvinte translucide, transparente şi... indezirabile. Şi poate că au dreptate. Lumea s-a săturat să tot primească sfaturi de la lume. Toţi ne pricepem să sfătuim. Chiar şi cei mici. Iar câteodată adevărul din gura lor iese. Câteodată. Dar ce adevăr!
„Întâi a fost cuvântul“, spune biblia. Iar noi, oamenii, ne pricepem de minune să ne folosim de asta. Ne pricepem de minune să vorbim. Iar tehnologia ne ajută. Acum toată lumea are ceva de spus. Dacă, la începuturile scrierii, doar câţiva vorbeau şi spuneau ceva, prin scris, astăzi fiecare vorbeşte. Singuri sau cu altcineva, românul, italianul, americanul sau chinezul, toţi vorbesc. Pe un blog, pe mail, pe messenger sau în mesajele telefonice. Iar dacă sunt cu adevărat norocaşi, în ziare. Şi cum oamenilor le place să discute şi să comenteze, articolele sunt însoţite de zeci sau sute de comentarii... Unele chiar savuroase.
Şi atunci te întrebi: bine, monşer, dacă tot vorbim mult şi prost, ce-ar fi dacă am tăcea puţin şi am asculta?
Răspunsul? (Între noi fie spus, cred că populaţia Terrei ar scădea drastic şi s-ar îndrepta spre extincţie - femeile ar muri) În post-ul următor.
„Dacia, dragostea mea”. Istorie prin parbriz
Acum 8 ani



Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu