Seara e mai de înţeles dacă treci pe lângă un coş de gunoi şi nu poţi arunca resturile pe care le ai la tine de câteva străzi încoace pentru că respectivul coş e plin ochi, iar celelalte până la el… ei bine, celelalte sunt sublime cu desăvârşire, şi anume, lipsesc.
Aşadar, seara e mai de înţeles, coşurile sunt umplute de mizerii de cei care au trecut toată ziua pe acolo. Bun. Dar ziua? În mijlocul zilei, foarte multe coşuri de gunoi sunt pline, ba mai mult, oamenii, din comoditate sau din scârba de a-şi mai purta resturile cu ei câteva sute de metri, aruncă mizeriile pe jos, lângă tomberoanele şi coşurile cu pricina.
Aşa se face că treci pe strada Calea Martirilor şi ţi se întoarce nasul pe dos. Sau pe Splaiul Galaţi, sau pe alte străzi din Timişoara. Situaţia este şi mai acută în weekend. Atunci, e mai bine să nu ieşi din casă pe vreme frumoasă, că mirosul şi muştele atrase de el s-ar putea să-ţi strice tot cheful de plimbare.
Dar cel mai important aspect, îl reprezintă, acela că există foarte puţine coşuri de gunoi pe străzi. Sunt zone în care, pe sute de metri, nu există nici măcar un obiect, fie el plin ochi, în care să arunci gunoiul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu