Ielele

Oamenii scriu despre ei, despre alţii, despre orice. Despre idei, despre sentimente, poezii, proză, drame şi comedii, ţin jurnale şi se autoiluzionează că fiecare cuvânt nou scris de ei pe blog este cel mai important scris vreodată. Până la urmatorul. Chiar dacă e vorba de o conjuncţie. Poezii, proză, teatru. Viaţă. Reală sau ireală. Trăită sau auzită. Poate spusă. Cu siguranţă scrisă. Cuvinte. Idei. Ore târzii, nopţi nedormite, zile sfârşite. Şi totul pentru un comment. Atunci inima tremură puţin, dă clic pe link şi citeşte. Câteodată e şi de bine. Câteodată e şi de rău. Câteodată nu e deloc. Ce importanţă are atâta timp cât cineva a citit rândurile astea? Ce dacă nu e de acord cu mine? Foarte bine, că eu sunt unic. Ha! Iluzii. Oameni. Feţe. Poze. Cuvinte. Idei... Iele. Joc. Jocul ielelor...